Neuropatia periferică este o tulburare funcțională în sistemul nervos periferic. Sistemul nervos constă din două componente: sistemul nervos central, alcătuit din creier și măduva spinării, și sistemul nervos periferic, alcătuit din nervi care conectează sistemul nervos central cu mușchii, pielea și organele interne. Sistemul nervos periferic este partea care, atunci când este deteriorată, provoacă neuropatie.Neuropatia periferică poate fi cauzată de diverse declanșatoare: boli cum ar fi unele tipuri de cancer hematologic, HIV, diabet și difterie, expunerea la substanțe toxice sau medicamente sau, din nou, cauze ereditare.
Termenul neuropatie periferică iatrogenică indică o neuropatie datorată aportului de molecule (medicamente), ale căror efecte secundare conduc la apariția tulburărilor care afectează sistemul nervos periferic. Unele medicamente pentru tratamentul cancerului pot avea acest efect. Simptomele neuropatiei periferice pot avea o varietate remarcabilă de forme și intensitate. În general, ele sunt împărțite în trei grupe: simptome motorii, simptome senzoriale și tipuri vegetative.
Simptomele de tip motor care pot apărea pot fi foarte variate: variază de la senzația de jenă la mișcările mai fine ale degetelor până la scăderea forței picioarelor, la senzația de oboseală în efectuarea de gesturi cum ar fi mersul pe jos sau urcarea pe scări. Problemele motorii pot fi legate de unul sau mai multe membre; în cazul în care dificultatea se referă la cele mai mici, de exemplu, se pot întâmpina probleme chiar și în menținerea poziției în picioare sau de mers pe jos.
Semnele și simptomele senzoriale sunt extrem de variate; ele apar în general lent, pot fi sporadice și sunt adesea subestimate inițial. Mai rar, ele au caracteristici de continuitate și este puțin probabil să mențină aceeași intensitate pe parcursul zilei. Simptomele senzoriale se pot manifesta sub formă de durere mai mult sau mai puțin intensă, arsură, furnicături, amorțeală și multe altele.
Semnele neurologice sunt extrem de variate; de exemplu alterări ale reflexelor, deficiențe ale rezistenței mai mult sau mai puțin marcate, creștere, reducere sau absență a răspunsului la stimulii senzoriali (respectiv hiperestezie, hipoestezie sau anestezie), alodinia (răspunsul anormal la stimuli care, în mod normal, nu trebuie să cauzeze durere). și hiperalgezie (reacție excesivă la stimuli ușori dureroși).
Severitatea neuropatiei iatrogenice este în general legată de doza administrată și de timpul de tratament. Neuropatia chimioterapică periferică este adesea simptomatică, în special la pacienții care sunt tratați cu combinații de medicamente. Simptomele pot apărea, de asemenea, săptămâni sau luni de la administrarea medicamentului, dar în marea majoritate a cazurilor (aproximativ 80%) neuropatia periferică rezolvă, parțial sau complet, între șase luni și un an după suspendare a tratamentului în sine.
Adesea, efectuarea testelor electrofiziologice, cum ar fi cea privind viteza de conducere neuronală, permite diagnosticarea neuropatiei înainte de apariția simptomelor, permițând un tratament în timp util, care reduce severitatea neuropatiei în sine, sporind astfel posibilitatea ca aceasta să rezolve definitiv. Tratamentul neuropatiei periferice care rezultă din utilizarea medicamentelor este unul dintre cele mai importante subiecte ale studiilor clinice din ultimii ani.
În funcție de cauza neuropatiei, terapia poate să o atenueze, să o încetinească sau, în unele cazuri, să o vindece complet. Odată ce deteriorarea este blocată, nervul se poate regenera: gradul de recuperare depinde de cât de gravă a fost daunele. Cu cât leziunile sunt mai mici, cu atât este mai bună recuperarea. De aceea, un diagnostic precoce este extrem de important, permițând începerea rapidă a tratamentului. Dacă deteriorarea dezvoltată nu este încă extinsă, țesutul poate fi complet regenerat; în caz de leziuni mai grave, cu toate acestea, neuropatia poate deveni ireversibilă.
Terapia Scrambler (neuromodulare nonivaziva)s-a dovedit una dintre cele mai eficiente metode de tratament ale neuropatiei post chimioterapie,atenuand rapid simptomele si senzatiile neplacute.Clinici renumite din Statele Unite(Mayo Clinic si John Hopkins) si Europa(Universitatea Tor Vergata,European Hospital,Salvador Mundi) folosesc cu succes aceasta terapie inca din 2007.Scrambler Therapy nu este fizioterapie,fiind aprobat de Ministerul Sanatatii pentru tratarea pacientilor oncologici