Sindromul de tunel carpian este o constelatie de semne si simptome avand drept cauza neuropatia nervului median la incheietura mainii. Pentru a ajunge de la nivelul antebratului la mana, nervul median trece prin tunelul(canalul) carpian.
Tunelul carpian este o structura anatomica formata din oasele carpiene, care alcatuiesc podeaua si peretii laterali ai tunelului si din ligamentul carpian transvers, o structura fibroasă, care constituie acoperișul tunelului carpian.
Sindromul de tunel carpian apare atunci cand ligamentul carpian transvers se ingrosa si comprima nervul in canalul carpian, cauzand astfel mononeuropatia de incarcerare a nervului median.
Neuropatia de incarcerare a nervului median la nivelul pumnului este cea mai frecventa neuropatie periferica focala si afecteaza femeile mai mult decat barbatii. Aceasta afectiune apare de obicei la ambele maini, mana dominanta (la dreptaci – cea dreapta, la stangaci – cea stanga) fiind mai sever afectata.
Cele mai frecvente manifestari sunt durere la nivelul incheieturii mainii si amorteli, scaderea sensibilitatii pe fata palmara a primelor 4 degete (degetul mare, aratator, mijlociu si inelar). Durerea poate iradia la nivelul antebratului, bratului sau, in cazurile mai severe, la nivelul umarului. Simptomele sunt adesea declansate de miscarile in articulatia pumnului (flexie/extensie) in timpul activitatilor zilnice (condusul masinii, tinerea in mana a telefonului sau a unei carti/ziar, incheiatul/descheiatul nasturilor, apasarea clantei s.a.).
Paresteziile (amorteli, arsuri, senzatie de ace, furnicaturi) apar frecvent in timpul noptii trezind pacientul/a din somn. Aceste parestezii se amelioreaza la scuturarea mainilor sau la introducerea lor sub jet de apa calduta. In cazurile mai avansate poate aparea slabiciune musculara cu scaparea obiectelor din mana si atrofierea (topirea) musculaturii eminenței tenare (zona care se află la baza degetului mare).
In cele mai multe cazuri cauza sindromului de tunel carpian este necunoscuta (idiopatica) – ocupatii sau activitati care implica folosirea excesiva a articulatiei pumnului.
Alte conditii asociate frecvent cu sindromul de tunel carpian sunt boli ca diabet zaharat, hipotiroidism, artrita reumatoida, amiloidoza, alcoolism, traumatisme, tumori sau anumite situații fiziologice ca: sarcina, menopauza, contraceptivele orale.
Diagnosticul sindromului de tunel carpian este intotdeauna clinic, stabilit in urma consultului neurologic. Electromiografia este necesara pentru excluderea altor afectiuni care pot semana clinic cu sindromul de tunel carpian, pentru confirmarea diagnosticului si stabilirea gradului de severitate (forma usoara, moderata sau severa).
In cazurile cu afectare usoara si moderata, cu simptome care au aparut in urma cu cel mult 6 luni, tratamentul este conservator (fara interventie chirurgicala). Cele mai multe cazuri raspund la tratamentul nechirurgical.
Tratamentul conservator consta in medicatie orala sau injectabila (infiltratii cu cortizon in tunelul carpian), terapia durerii, purtarea unei orteze nocturne si evitarea utilizarii excesive a articulatiei. Daca sindromul de tunel carpian este asociat cu o conditie patologica ca diabet, hipotiroidism s.a., aceasta trebuie tratata.
Durerea din sindromul de tunel carpian este o durere neuropata pentru care exista tratament medicamentos, dar aceste medicamente au de multe ori reactii adverse care impiedica administrarea unor doze eficiente.
Scrambler Therapy este o terapie foarte eficienta de neuromodulare a durerii neuropate, non-invaziva (nedureroasa), lipsita de reactii adverse si interactiuni cu alte terapii, care amelioreaza rapid durerea si paresteziile, 10 sedinte fiind suficiente pentru ameliorarea semnificativa a calitatii vietii pacientului si reluarea activitatilor zilnice.
In cazurile severe sau cele moderate care nu raspund la tratament conservator, solutia este decompresia chirurgicala (clasica sau endoscopica) cu prognostic excelent.